12 OCTOMBRIE 2001

               O întâmplare azi, la biblioteca liceului. Când am cerut Romanul adolescentului miop, o cucoană a început să zâmbească, privindu-mi mutra mirată, cu ochelari.

Ștorfy mă uimește. Atât de mult se poate schimba un om? Și-a cumpărat cărți de cinci milioane de lei! Apoi mi-a spus: „Decât să-mi cumpăr nu știu ce bustieră, mai bine dau banii pe cărți.“ Bărbatul a schimbat-o. Ba nu. A ajutat-o să-și descopere adevărata personalitate, a ajutat-o să se șlefuiască. Ba nu. Iubirea a schimbat-o.

Mi se pare chiar simpatică acum. Și nu e deloc proastă. De fapt, nici nu ar trebui să folosesc acest cuvânt. Nu i se potrivește. E mai mult „dezorientată“. Se mărită în ianuarie, când va împlini 18 ani. „Pentru prima dată știu ce vreau“, mi-a spus ea. Doamne ferește! Poate fi un subiect destul de interesant. E atât de straniu să vezi atâta deznădejde într-un om, acceptarea inferiorității. Poate fi influențată foarte ușor. Câteodată am impresia că am totală putere asupra ei, și asta mă plictisește.

Ion: „Ești tare scârboasă, dar ești sexy.“

Nu mai știu de Sweet Boy de două zile. Ce-o fi făcut azi? Parcă avea examen. Am început să mă obișnuiesc cu el, și totuși pentru nimic în lume n-aș renunța la el. Este încă CEVA care mă atrage, dar nu pot să-mi dau seama exact ce e.

Nu mai pot să scriu. E un concert Voltaj în centru și trebuie să mă pregătesc de plecare I-am trimis scrisoare Joannei după o lună. Sper că nu-i supărată.

E 1 noaptea. Abia am venit de la concert. (A fost SUPER)

La întoarcere s-a întâmplat o chestie care (precis) nu va rămâne fără urmări. Am vrut să-i las un bilet lui Sweet Boy în ștergătoarea mașinii: „Mă gândesc la tine.“ Eram cât pe ce să fac asta, când am auzit o voce: „Ce faci acolo? De ce pui mâna? Idioato, ia mâna de-acolo!“ L-am luat repede și nu știam cum să mă ascund, ca să nu mă vadă. Era o femeie de la etajul 1 și avea vocea mamei lui Sweet Boy. Eh, asta e. Să vedem acum ce va urma.

Sweet Boy mi se pare extraordinar, dar nu pot să mai continui așa. Dacă la început mi s-a părut o provocare, acum deja e prea mult, nu găsesc cuvântul potrivit. Dacă mă mai caută (după ce-o să afle), cred că o să discut cu el serios. Mereu am căutat altceva, iar relația aceasta este precis altceva, dar nu suficient. Nu-i voi cere nimic, nu îi voi spune exact ce simt. Până la urmă, această întâmplare m-a pus pe gânduri, mi-a arătat exact cum stă situația. Și știu sigur că, dacă ar fi invers (adică să știe toată lumea despre noi), aș ajunge să mă plictisesc mult mai repede. Nu e vorba despre persoană, cred că niciodată n-a fost. Fiecare nou-venit reprezintă pentru mine o altă experiență, nu o altă cunoștință. Concluzia e că Sweet Boy e extraordinar din toate punctele de vedere, dar această experiență începe să intre în ceață. Nu spun că e prea mult pentru mine. Doar că m-am săturat. Sweet Boy va deveni sigur un personaj în viitoarea mea carte.

Cred că acum îmi doresc mai mult ca niciodată să mă caute. Să renunț la el mi-e atât de greu… Nu știu ce simte el, abia începusem să-i pătrund în suflet. Sper să mai pot continua…
Blestemul meu e că m-am născut femeie. Îmi va trebui multă voință și ambiție pentru a realiza ce mi-am propus.
E o senzație extraordinară să te afli la un concert în aer liber. Nimeni nu mai ține cont de nimeni. Toată lumea se descarcă, e o frenezie totală.
Și totuși… Sweet Boy…

Mă duc să dorm. Aștept ziua de mâine cu nervii întinși la maxim. Se va produce dezastrul? Dacă da, măcar voi fi conștientă de faptul că am trăit ceva extraordinar, care nu cred că se va repeta.

Autor: Editura Paralela 45