Nesuferita doamnă Bébé, de Agnes Desarthes
Traducere din limba franceză Octavian Soviany
În ciuda titlului, vă propun spre lectură o povestire al cărei personaj principal este o karatistă mititică și ne-nfricată de șase ani. O cheamă Nana, adică așa-i spun cei din familie, dar, de fapt, o cheamă Nadejda, cuvânt care, după cum ne spune ea însăși, înseamnă „speranță” în rusește. Nana are o soră mai mare și mai cuminte – c-așa-s toate surorile, ba uneori chiar și toți frații, mai mari și mai cuminți, însă nu vă faceți griji, vă spun eu, îi ajungem noi din urmă și vom fi la fel de bine crescuți (cu și fără cratimă) ca ei. Pe sora mai mare a Nanei o cheamă Lucille și-i așa de cu minte încât, într-o zi, chiar înainte să înceapă Nana școala, își sfătuiește sora mai mică și mai zurlie să fie cu ochii-n patru la doamna Bébé (despre care știm din titlu că e nesuferită!) și să nu-i iasă din cuvânt, altfel nu-i va fi ușor. Nanaratoarea noastră nici gând să se-nspăimânte (v-am spus că-i neînfricată, ca orice karatistă care se respectă!), astfel că începe școala cu tot curajul și, bine-nțeles, cu o tainică speranță.
Cum era de așteptat, încă din prima zi de școală a Nanei, dă(m) cu ochii (minții de cititor) cu doamna Bébé: o doamnă micuță, cu un coc cam strâmb, cu buzele rujate prea tare, unghii lăcuite în roșu și cu o bluză de dantelă neagră încheiată până la gât. Ce să ne mai mirăm că și elevii, și părinții lor îi spun „cotoroanță” și „torționară de copii” și „teroarea școlii”, nu!? Și, ca să-și confirme renumele, în nici trei luni de școală, doamna Bébé o pedepsește pe Nana de câteva sute de ori, pentru te miri ce „vini”, care mai de care mai închipuite – căci doamna Bébé are o imaginație nesecată în ce privește comportamentele de pedepsit.
Și uite-așa, într-o bună dimineață, se întâmplă un lucru misterios, dar taaaare plăcut puștimii studioase: doamna Bébé nu mai e de văzut la intrarea în școală gata pregătită să le interzică puștilor să fie… puști, iar ei pot face tot ceea ce le interzicea ea până atunci: să se scobească-n nas, să meargă-n zigzag pe coridoare și-n curte, să alerge și să facă tumbe, să pună mâinile murdare pe geamul ușii și câte și mai câte năstrușnicii & ghidușii, fără teama că vor pedepsiți cu „țepușa” – o pedeapsă atât de îngrozitoare că mi-e și teamă să vi-o descriu! Zilele trec, doamna Bébé nu se mai arată, dar se mai întâmplă un lucru inexplicabil: Nana își pierde deodată pofta de mâncare și cheful de năzdrăvănii, astfel că mama ei o duce la medic. Doctorița nu găsește nimic în neregulă cu Nana, care, deodată, realizează cum anume s-ar putea lecui. Iar după ce află adresa nesuferitei doamne Bébé, hotărăște să pornească, fără frică, în căutarea ei și să aibă cu ea o lămurire finală.
Că veni vorba de final, bine-nțeles că nu vă spun cum se încheie povestirea asta, ce vă pot spune însă este că pe unii dintre voi, mai duioși, are să vă bușească râsu’-plânsu’, iar pe alții, nu musai alții decât cei dinainte, poate mai mari, dar nu neapărat mai bine-crescuți, vă va pune pe gânduri.
Ah, era să uit! Ce mai trebuia să vă spun despre Nana, și-i un lucru important, este că se pricepe foarte bine să citească mutrele celorlalți – altfel spus e mutrologă! Ca dovadă a expertizei ei speciale, iată câteva dintre mutrele identificate și catalogate de micuța expertă: mutra de „Ia te uită, câinele meu știe să vorbescă”, mutra de „Șosetă udă pe timp de iarnă”, sau mutra „Jur că n-am fost eu”, și „Nu-mi amintesc cuvintele de la Melc-melc-codobelc” sau „Îți citesc gândurile, dar nu înțeleg ce citesc”, și multe alte… mutronime, nu?, pe care le veți descoperi citind cartea!
Agnès Desarthes (n. 1966) este scriitoare și traducătoare franceză, autoare de cărți pentru copii și adulți, pentru care i s-au decernat numeroase premii. A debutat în 1992 cu un roman pentru adolescenți (Je ne t’aime pas, Paulus). Al doilea ei roman (Un secret sans importance) a câștigat premiul Livre Inter 1996. În 2015 a fost recompensată cu Premiul cotidianului Le Monde pentru romanul Ce coeur changeant, iar în 2021, a fost nominalizată la prestigiosul Premiu Goncourt cu romanul L’eternel fiancé.
Autor: Mugur
