Astăzi vă propun un dialog cu Sorin Băiaș, librar la Cartea de Nisip Librarium, Timișoara, despre cartea lui Andrei Kurkov, “albinele gri”. Pentru mine rămân o bucurie rețelele de socializare unde am întâlnit o grămadă de oameni faini, iar pe Sorin îl urmăresc pe Instagram unde facem constant schimb de impresii despre cărți. De multicel voiam să discutăm despre o carte sau alta. Și cum ne-am nimerit să citim cam în aceeași perioadă albinele lui Kurkov (și am văzut că i-a plăcut și lui), am zis că ăsta-i momentul. : ) Mi-a venit în ajutor, mai cu seamă pentru că e o carte despre care nu am reușit să scriu singură. Și, iată, cărțile ne aduc împreună încă o dată. Lectură plăcută!
(…)
SB: E un citat din Vodolazkin pe care mi l-am notat pe undeva: “Mi se pare că viaţa e atât de interesantă încât, dacă o redai într-un mod autentic, o să-ţi iasă.” (între timp mi-e încă frică să aflu părerea lui Vodolazkin despre conflictul din Ucraina, dar in fine). Când mai scriu recenzii despre vreo carte care mi-a plăcut mult, trebuie să fac un efort să nu tot folosesc termenul de ‘autenticitate’. Şi asta pentru că e unul dintre cele mai importante ingrediente ale unei ficţiuni reuşite. E cumva amuzant să te gândeşti că cea mai bună ficţiune se naşte din adevăr. Kurkov ştie să scrie autentic, îşi înţelege bine semenii. Până şi umorul e ceva atât de prezent în personalitatea ucraineanului de rând. Ar trebui să ştiu asta până acum, după atâtea filmuleţe şi clipuri vizionate din zonele de conflict.
Citiţi interviul complet pe blogul Ramonei Boldizsar
Autor: Ramona Boldizsar
