Miercuri noapte ne-am trezit de multe ori și am vorbit despre musafirii Andrei și Bianca care veniseră în vizită în visul ei — am chicotit și ne-am iubit pentru că eu eram trează de la 12, fără somn, iar ea avea nasul înfundat și, cum o bântuia o răceală, s-a tot trezit cu vise colorate pe retină și stare pe măsură. De adormit, mult mai târziu, dar pe la 5 dimineața tot ne hlizeam amândouă în pătuțul ei cu lenjerie roz și bufnițe (a se nota că ea, de fapt, își dorește și o lenjerie cu Spiderman și am promis că vom face ceva în privința asta…) Joi a fost cum a mai fost, un vânt oribil, treabă prin casă, activități, desene și tabletă, dar mai ales ea a avut o stare superbă pentru că “sunt răcită și nu trebuie să merg la muncă”. În această dimineață replica s-a multiplicat ca un bis un pic enervant, așa că, în ciuda vântului, am profitat de soare și-am zis că dacă tot nu e zi de muncă, măcar la plimbare să mergem. Adevărul e că acest cuvânt e suficient de magic și nici nu ar mai fi fost nevoie să-i povestesc ce urma să facem, era deja încântată să mergem. Mărturisesc totuși că highlight-urile zilei au fost primul ei ghiozdănel și vizita la librărie.

(…)

“E GUSTI PIANOLA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!” A zis ea molipsitor de drăgălaș, momentul ăla când uiți că e totuși la un pas să facă o criză existențială dacă nu reacționezi pe gustul ei. M-am uitat la Ionuț. Ionuț la mine. Aveam 15 lei în buzunar. Du-te și scoate niște bani, i-am zis. El s-a uitat la mine. Du-te că nu mai avem liniște. A dat din cap și, ca un adevărat vânător ce este, a fugit să scoată banii să-l putem lua pe Gusti Pianola acasă. Dacă nu știți despre ce e vorba, atunci încă nu ați citit postarea mea despre Gusti și Monștrii sau “nu vreau să merg la grădi că trebuie să citesc cartea asta”. Am descoperit seria asta de la Editura Paralela 45 și deja bifasem trei cărți din serie. Prima a fost o adevărată aventură, când a descoperit că le dosisem și pe următoarele 2 în bibliotecă, a fost și scandalizată și entuziasmată. Și de atunci a prins obiceiul să caute prin biblioteca mea să vadă dacă nu cumva mai avem pe acolo vreun Gusti, vreun Franklin, vreo cine știe ce altă minunăție de carte. Ne-am distrat mergând cu Gusti la Restaurantul Nautilus, încercând să-l salvăm, au amuzat-o multe, dar cel mai mult i-a plăcut că se mănâncă înghețată. Îi plac tare de tot monștrii din carte, toți cei 10 la număr, în frunte cu Domnul Condei pe care-l adoră (atât că m-a și întrebat cum îl cheamă în engleză și am zis și eu Mister Quill și nu m-am simțit în viața mea așa doctă). La cea de-a treia carte Cântecul parcului mai mult improvizăm — aici se vede cel mai bine că avem de-a face cu o carte pentru copii mai mari, pe copertă scrie chiar 8+ (deși eu zic că merge și la copii mai mici). Acolo mai mult îi spun ce se întâmplă decât îi citesc pentru că unele lucruri sunt puțin cam complicate și nici ea nu are răbdare pentru ea. Dar Gusti Pianola și prietenii rămân printre preferații ei și încerc și eu să nu-i citesc toate replicile lui Gusti în care spune că Lidia Chițibuș, colega și vecina lui, e enervantă și antipatică (cu toate că uneori e un pic), dar Mara o place mult pe Lidia Chițibuș căreia i-a desemnat o locuință în satul vecin, așa că zic să păstrăm aparențele…

 

Citiţi mai mult pe blogul Ramonei Boldizsar

Autor: Ramona Boldizsar