BAT (liliac) este porecla perfectă pentru Bixby Alexander Tam, un elev de clasa a treia care iubește animalele, bate din mâini când este iritat sau entuziasmat și este sensibil la zgomotele puternice. Într-o zi, mama lui aduce acasă un pui de sconcs. BAT îl îngrijește, îl hrănește, îl iubește și-ar vrea să-l păstreze ca animal de companie. Mama îi spune că-l poate păstra doar o lună, până când va fi suficient de mare pentru a merge la centrul de salvare a animalelor sălbatice. Dar Bat vrea cu tot dinadinsul s-o convingă pe mama că este capabil să îngrijească puiul de sconcs și să-l păstreze.

Elana K. Arnold are meritul de a fi construit povestea lui Bat fără să-i pună eticheta de „autist”. Copiii ar putea citi povestea și să nu bănuiască nicio clipă că pesonajul are nevoi educaționale speciale, că e diferit de oricare alt copil. Pentru ei poate fi doar o poveste duioasă despre un băiețel care iubește un animal și care trăiește situații și relații variate cu părinții, sora, colegii și profesorii săi.

Ca adult avizat asupra particularității cărții, poți identifica ușor substraturile și complexitatea adăugate poveștii de spectrul autist. Puțini copii însă l-ar considera pe BAT diferit. Momentul în care ar trebui abordat subiectul autismului ar trebui să fie la finalul lecturii, după ce copiii îl vor fi îndrăgit deja pe BAT. Iar discuția poate începe cu întrebări despre prietenie, pornind de la prietenia lui Bat cu Israel (cum se nasc prieteniile, cum se schimbă ele în timp, cum ne schimbă prieteniile cu ceilalți), sau despre porecle (cine ne pune aceste nume, ce spun poreclele despre noi, cum, dacă și de ce ne afectează, care au fost poreclele părinților și de ce).

Un alt merit al cărții este faptul că reușește să-l pună pe cititor în pantofii lui Bat, îi arată lumea prin ochii lui, îl face să simtă ce simte el, îi mijlocește experimentarea lucrurilor din perspectiva lui. Din punctul acesta de vedere cartea este indispensabilă pentru copiii care interacționează cu frați, colegi sau prieteni cu autism, pentru că le oferă o perspectivă mai largă și o înțelegere mai bună a felului cum trebuie să abordeze relația cu ei.

Temele seriei sunt cele despre diversitate, despre etichete, despre prietenie, despre importanța animalelor de companie, despre finaluri, iar concluzia la care ar rebui să ajungă copiii după lectură este că felul de a fi al lui BAT este o caracteristică personală, nu un diagnostic.

Cu excepția cazului în care au un membru al familiei sau un prieten apropiat care este autist, probabil că majoritatea copiilor nu înțeleg ce înseamnă să fii autist, cum poate afecta această condiție oamenii și cum pot relaționa ei cu persoanele care se confruntă cu autismul în fiecare zi.

  • Pentru BAT, o întârziere de câteva minute a mamei, care se întoarce fără iaurtul său cu vanilie, este o situație de neconceput.
  • El detestă regulile nerostite, acele lucruri despre care mama spune că oamenii ar trebui să le știe fără să li se spună.
  • BAT spune ce gândește, iar atunci când îi face un compliment surorii sale el nu înțelege de ce aceasta se supără. El chiar crede că Janie ar fi perfectă în rolul lui Alice, pentru și ea se văicărește tot timpul.
  • Pentru Bat timpul este o chestie foarte ciudată. „Uneori optzeci de minute treceau cât ai cllipi. (…) Și, alteori, optzeci de minute se simțeau ca douăzeci de ani.”
  • BAT este copleșit de evenimente, uneori. „Apoi se gândi la faptul că ceilalți copii din clasă se uitau la el acum, se gândi la ochii lui Thor și la faptul că bătea vântul afară. Erau prea multe lucruri la care să se gândească, așa că începu să-l strângă și să-l furnice pielea pe el. Dar nu-și putea da jos pilelea, așa că băgă mâna în rucsac, scoase apărătorile de urechi și le puse pe cap. Zgomotul din clasă se diminuă și pilea lui BAT se calmă și ea.”
  • Bat nu înțelege uneori la ce se referă oamenii atunci când spun anumite lucruri sau când au anumite expresii pe chip, așa că-i este greu să interacționeze cu ei. Dar îi place tare să împletească în codițe părul surorii sale, pentru că oamenii sunt complicați, dar împletitul este ușor și el se simte aproape de Janie fără să fie obligat să poarte o conversație cu ea.

 

Editura Paralela 45 are în portofoliu două cărți pentru copiii cu nevoi educaționale speciale:

PAPI și TOTO descoperă lumea. Povești terapeutice și fișe de lucru pentru copiii speciali. 3 ani +

O călătorie în minunatul univers al poveștilor, al jocului și al cunoașterii, un instrument de învățare, terapeutic și distractiv, un material care acoperă mai multe dintre ariile de dezvoltare ale copiilor cu cerințe educaționale speciale, dar și a altor categorii de copii.

 

Şcoala Prieteniei. Poveşti terapeutice şi exerciţii pentru copiii speciali. 7+

O carte alcătuită dintr-o serie de povești terapeutice și exerciții variate, destinate formării și dezvoltării vocabularului, însușirii operațiilor de bază pentru formarea deprinderilor matematice – toate acestea fiind realizate într-o dinamică alternativă și atractivă pentru a capta și a reține cât mai mult timp atenția și interesul copiilor. Fiecare exercițiu este redactat într-un limbaj accesibil, explorând universul afectiv al copiilor. Activitățile sunt însoțite de imagini sugestive, atractive și viu colorate, cu personaje dragi din lumea animalelor. Prin tematica abordată și prin scopul ei instructiv-educativ, această lucrare va ajuta copiii să devină mai receptivi în însușirea unor noi deprinderi și cunoștințe utile pentru formarea și dezvoltarea lor personală și va constitui un sprijin real în evoluția fiecăruia dintre ei.

Nimic nu e imposibil!

Autor: Editura Paralela 45