Anul acesta, romanul ”El era frumos, eu eram iritată” de Diana Geacăr, apărut în Colecția Prima Dragoste, coordonată de Diana Iepure la Editura Paralela 45, este nominalizat la premiile ARCCA.

În 2019 premiul a fost câștigat de regretatul Sorin Delaskela, pentru romanul ”Destrămare”, publicat tot la Editura Paralela 45.

Din 2018 ARCCA (Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor) acordă Premiul  Cartea Discretă a Anului. Pe mine mă copleșește tritețea când aud de premiul acesta, acordat unor cărți care ar fi meritat alte premii, care n-ar fi trebuit să rămână discrete. Amărăciunea aceasta este și ea parte din motivul pentru care scriu uneori despre cărțile pe care le citesc și-mi plac, pentru că mi se pare că avem datoria morală să le facem cunoscute pe cele care merită citite.

Dar cine hotărăște dacă o carte merită să fie citită sau nu? În momentul acesta convingerea mea este că există scriitori și cărți pentru toate nivelurile de cititori. E limpede că eu citesc și-mi plac doar cărțile pe care le înțeleg, pentru care sunt pregătită intelectual. (Deși n-ar trebui să mă opresc doar la ele dacă vreau să nu rămân înțepenită la nivelul acesta de înțelegere. Ca să să evoluez trebuie să citesc cărți care să-mi silească mintea care înțelege azi puțin, să înțeleagă mâine mai mult.)

Cărțile nu au poziții ierarhice fixe, în timp ele pot suferi transgresiuni impredictibile, de aceea asistăm la renașterea unora care nu s-au remarcat la data apariției lor, dar care câștigă popularitate trase după ei de autorii care au devenit cunoscuți între timp, iar altele, care s-au bucurat scurtă vreme de atenție, dar de care nimeni nu-și mai aduce aminte peste ani. De multe ori renumele scriitorului determină locul pe care-l ocupă cartea sa în spațiul literar, care este unul mobil și deseori surprinzător. Sunt mulți factori care determină ierarhizarea cărților, dar pe noi ne interesează ce rol au cititorii. Influențează consumatorul de carte soarta cărților? Se poate vorbi de competența ori de responsabilitatea cititorului?

Încerc să mă pun în mocasinii unui autor care muncește uneori ani de zile ca să scrie o carte, punând în ea o parte din ființa sa, un mesaj pe care vrea să-l transmită, o poveste în care se spune pe sine, cu care vrea să atingă mintea sau inima celui care va citi și se pomenește cu un cititor complet incapabil să se apropie de ideea cărții lui. Cred că este demoralizator.

Ori de câte ori mă încumet să scriu ceva despre cărțile sau autorii pe care-i iubesc trăiesc aceeași spaimă: cât am înțeles eu din ceea ce au vrut ei să spună? N-am de unde să știu, pentru că întotdeauna va fi o nepotrivire între textul pe care crede autorul că l-a scris și textul pe care cred eu că l-am citit; o distanță fiziologică ireductibilă între universurile noastre interioare, astfel că e normal să nu existe corespondență deplină între ce a vrut el să transmită scriind și ce am priceput eu, citind.

Textele au totuși o minimă mobilitate cred, suportă variații sensibile de interpretare, astfel că actului lecturii i se pot permite niște incertitudini. Cărțile nu sunt alcătuiri compacte, ca niște dumicați, pe care să-i înghiți întregi. Poate nu poți pricepe cartea în ansamblu, dar poți pătrunde bucăți din ea, poți înțelege frânturi din mesajul ei. Ori poate că la a doua sau a treia lectură, peste un timp, în care înțelegerea ta a evoluat, poți chiar cuprinde mesajul.

Să revenim la Premiul Cartea Discretă a Anului, aflată la a V-a ediție anul acesta. Iată istoricul:

În 2018 premiul a fost împărțit de Gelu Diaconul pentru romanul ”Sebastian” (Editura Cartier) și Ion Vianu pentru cartea ”Între violență și compasiune. Amintirile unui psihiatru” (Editura Polirom).

În 2019 Sorin Delaskela a câștigat premiul cu romanul său ”Destrămare” (Editura Paralela 45). Începând cu această a doua ediție nu au mai fost luate în calcul volumele de poezie, ARCCA acordând un premiu dedicat exclusiv poeziei, Cartea de Poezie a Anului.

În 2020 premiul a fost iarăși împărțit de doi autori: Mihail Vakulovski pentru ”Tata mă iubește și după moarte” (Editura Humanitas) și Bedros Horasangian pentru ”Trotineta lui Edi” (Meteor Press).

În 2021 avem tot doi autori câștigători: Ficțiunea istorică ”Exodul mieilor”, semnată de Irina Georgescu Groza (Editura Nemira) și romanul ”Un calcan pe Lipscani” al Vioricăi Răduță (Casa de Pariuri Literare).

Pentru anul 2022, juriul format din Cosmin Perța, Adina Dinițoiu și Ciprian Măceșaru a nominalizat cinci autori:

  • Petre Barbu, ”Vremea tatălui” (Editura Polirom)
  • Cătălin Ceaușoglu, ”Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea” (Editura Nemira)
  • Diana Geacăr, ”El era frumos, eu eram iritată” (Editura Paralela 45)
  • Daniela Rațiu, ”Ultimul an cu Ceaușescu” (Editura Litera)
  • Suzănica Tănase, ”Oameni fără piele”, (Casa de Pariuri Literare)

Vineri, 3 noiembrie 2023, de la ora 18:30, va avea loc la Librăria Humanitas de la Cișmigiu decernarea premiilor ARCCA.

Autor: Arcadia Solum