La peste 50 de ani de la moartea sa, Merton continuă să fie citit și apreciat. Scrierile sale despre contemplare și rugăciune, despre probleme sociale precum violența, războiul și rasismul, despre necesitatea dialogului și păcii între religii continuă să rezoneze cu cititorii din secolul al XXI-lea.
Vă propunem să citiți o cronică-eseu la cartea lui Merton ,,Înțelepciunea părinților deșertului”, scrisă de Romeo Aurelian Ilie.
,,Thomas Merton (1915 – 1968) a fost unul dintre cei mai influenți autori catolici ai secolului al XX-lea. Călugăr trapist american, mistic, aparținând abației Maicii Domnului din Gethsemani, din statul american Kentucky, poet, activist social și promotor al dialogului între religii, angajându-se în dialoguri spirituale cu Dalai Lama XIV, Thich Nhat Hanh, D. T. Suzuki și poetul Robert Lax, el a scris peste șaizeci de volume, parte dintre ele despre relația creștinismului cu alte religii. A murit la Bangkok pe când participa la un congres despre spiritualitatea orientală – una dintre temele majore ale vieţii şi operei sale. În limba română i s-au tradus câteva cărți, printre care: Muntele cu șapte trepte (Editura ARCB, 2015), Semnul lui Iona (Editura ARCB, 2016), Căile adevăratei rugăciuni (Editura Ratio et Revelatio, 2021), cea mai recentă fiind, Înțelepciunea Părinților Deșertului (Editura Paralela 45, colecția Tradiții spirituale, 2022). Asupra acesteia din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.
Înțelepciunea Părinților Deșertului (în original, A Course in Desert Spirituality. Fifteen Sessions with the Famous Trappist Monk) a fost tradusă din limba engleză de către Mihai Liță, cel care a asigurat și partea de note și comentarii, acolo unde acestea au fost necesare. Așa cum specifică și titlul variantei originale, lucrarea este compusă din cincisprezece cursuri dedicate celor mai faimoși călugări ai deșertului. Se cuvine însă aici să facem două precizări: prima ar fi aceea că, la baza acestei lucrări a stat o altă lucrare cu un titlu mult mai specific: Cassian and the Fathers: Initiation into the Monastic Tradition, care ne arată faptul că Thomas Merton a pornit de fapt de la o adevărată fascinație față de personalitatea sau mai curând față de învățătura Sfântului Ioan Cassian (spun asta pentru că în text, Merton îl va considera pe Sfântul Ioan Cassian drept monah apusean, ignorând aproape cu desăvârșire originea scitică/străromână a acestuia); iar a doua precizare ar fi aceea că, deși conform titlului, subiectul central pe care Merton îl avea în vedere pentru studiul său era monahismul răsăritean respectiv Părinții Deșertului, el găsește de cuviință, cel mai probabil pentru acuratețea studiului său, să nu intre în subiectul ales fără a face o trecere în revistă a principalelor repere ale învățăturii creștine, altfel spus, fără a trece prin Părinții Apostolici, prin apologeți și prin Școala catehetică a Alexandriei, reprezentată de cei doi titani: Clement Alexandrinul și, bineînțeles, mult discutatul Origen.”
Citiți continuarea aici
Autor: Diana Iepure
