Mi-a organizat prietenul Cristian Cosma, scriitor & editor, două ateliere la Colegiul Național „Unirea” din Brașov. Au fost mai mult niște întîlniri cu scriitorul încă în viață, dar dacă Cristi le-a numit „ateliere”, așa am scris. Le-am povestit liceenilor despre colecția Dianei Iepure de la Paralela 45, „Prima dragoste”, dedicată special cititorilor de vîrsta lor, cărți scrise de scriitori tineri, care-s la curent cu trăirile și necesitățile lor. Le-am propus să scrie și le-am spus că pot folosi orice gen literar: poezie, proză, eseu sau pur și simplu să scrie cum ar vrea ei să fie o carte din această colecție, să le dea teme & sfaturi scriitorilor. Cursanții au fost liberi să nu semneze lucrările, dar dacă își doreau un feedback – trebuiau să lase o adresă de mail. Aflînd despre joaca noastră, Diana Iepure m-a rugat să-i dau să publice pe blogul editurii texte de-ale acestor tineri talentați & minunați. Așadar, aici vom publica (pe rînd) din textele scrise, în acea oră, la întîlnirea de la Colegiul Național „Unirea”.

Mihail Vakulovski

Foto: A. Bîtcă

Motto: „iar viaţa, credeţi-mă, bate filmul mereu”.

Sorana (clasa a XII-a B)

 

Sorina Iordache

(clasa a XII-a)

       anti-timp

privesc cum două paralele se intersectează fix

într-un epicentru puțin imoral

dar parcă se cam încalcă niște reguli și cea mai mare

„uită-mă” mi-ai spus

dar parcă totuși ți-o ziceai ție

că la mine sigur n-a ajuns până acum

poate așteaptă încă tramvaiul 41 în care

ai declarat că mă iubeşti

acum 4 luni și 5 zile și 27 de ore și 8, 9, 10 secunde

care se strecoară între timp şi mine

parcă mai lent

de când cu tine

Amira Daniela Cilică

(clasa a XII-a)

Prima dragoste

 

– Până la urmă, nu este în obiceiul Imperiului Roman să primească condiții de la un dușman  înarmat…

Fraza îmi răsuna în minte din ce în ce mai tare, inima îmi bătea în piept haotic, dar totuși  într-un ritm doar de mine înțeles. Lacrimi, sudoare, ochi închiși… Cine sunt? Unde sunt? De ce?

Mă aflam într-o camera minusculă, întunecată și încărcată cu un miros pregnant de mentă. Așa miroase prima dragoste, a mentă?! Aud vocea metalică iar, din pat de data asta:

– Am învățat în spatele școlii tot ce aș putea învață vreodată în toată lumea asta; mecanica fină a scheletului tău cenușiu, anatomia schelăcăitului în miez de noapte, frumusețea hilară  a cartilajelor zdrobite. Dar tu?

În momentul în care sunetele grave au părăsit gâtlejul celui de lângă mine, afazia m-a cuprins ca o fiară. Dar eu? Ce i-aș putea zice? E de ajuns să știu că prima dragoste miroase a mentă?

– Prima dragoste miroase a mentă! am țipat începând să tremur isteric, într-o încordare a oaselor, care mă paraliza încet.

– A mentă, zici? mi-a răspuns umbra.

Nu părea ofensat, ci gânditor. Camera sumbră a început să miroase din ce în ce mai tare a mentă, pe tavan niște umbre obscure ale minții mele s-au încăierat cu umbrele minții celui de lângă mine. Umpleau vidul cu un praf înecăcios, dar sublim, vicios.

Am simțit un fior incontrolabil în șira spinării. Un amalgam de iubire, mentă și fum de țigară m-a cuprins. În amiaza înstelată viața nu mai părea finită… Apoi se aude iar un sunet ca de luptă:

– Nu este în obiceiul Imperiului Roman să primească…

Liniște.

 

 

 

Autor: Diana Iepure