,,Un festival literar poate să însemne tot atâtea lucruri câte guri ar povesti despre el sau poate chiar mai multe.”

Anca Zaharia este co-fondator & redactor-șef la Revista Golan. A fost librar și manager de librărie, a făcut PR, comunicare și social media. Nu doar a tradus și a redactat, ci este și autoarea cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar”, „Suicid” și „Eu n-am trăit războiul”. A scris pentru Revista Hyperliteratura, Serial Readers, Zile și Nopți, Cinemap, Dilema veche și Fain de România.

Anca, de câți ani vii la FILIT?

Este primul meu an aici. Fizic, pentru că-n inima mea am fost aici la fiecare ediție: am urmărit tot ce s-a difuzat online de-a lungul anilor, reacțiile celor prezenți, fie ei scriitori și traducători, fie jurnaliști, astfel încât simt și bucuria noutății, dar și relaxarea pe care mi-o dă gândul că știu ce se întâmplă și știu deja că-mi va plăcea.

Ce înseamnă pentru tine un festival literar și prin ce se deosebește FILIT de celelalte evenimente de acest gen din România?

Un festival literar poate să însemne tot atâtea lucruri câte guri ar povesti despre el sau poate chiar mai multe. Pentru mine, în clipa de față, e important să subliniez câteva aspecte: comunicarea, renegocierea granițelor dintre scriitori și cititori, dintre traducători și scriitori, dintre actanții relevanți în literatura noastră, până la urmă. Ce admir la FILIT este tocmai faptul că aceste granițe, reale sau închipuite, se diluează cel puțin pe durata zilelor de festival, dacă nu chiar și după aceea, astfel încât se lărgesc perspective, se nasc idei și proiecte editoriale noi, se leagă prietenii ce se vor reflecta și-n lumea editorială a următorilor ani.

De ce e important pentru tine să fii aici?

De multă vreme n-am mai îmbrățișat atâția oameni, îmi era dor. De multă vreme îmi doream câteva interviuri pe care cred că doar la FILIT le-aș fi putut face, nu știu cât de ușor mi-ar fi fost, în alte condiții, să am discuțiile atât de plăcute cu Guzel Iahina și Markus Zusak, de exemplu, pur și simplu pentru că nu cred că aș fi ajuns la ei. Dacă aș fi ajuns, de una singură poate că nu le-aș fi insuflat încrederea pe care FILIT-ul o garantează.

Simți că, relatând din mijlocul evenimentelor, ești sau începi să devii parte a unei istorii literare?

Sper, chiar din toată inima, să rămân observatorul, cel care relatează și-atât. Naratorul, dacă vrei, dar nu personajul.

Care a fost cel mai neobișnuit/trăsnit interviu, pe care l-ai luat la FILIT?

Toate cele aproape 20 de interviuri realizate pe durata festivalului m-au mulțumit teribil, abia aștept să înceapă și publicarea lor în Revista GOLAN. Dar pentru mine ies în evidență două: cel cu Markus Zusak, la care am râs teribil de mult, practic un interviu realizat cap-coadă printre hohote de râs, ușor neprofesionist din partea mea, s-ar putea spune, precum și cel cu Marin Mălaicu-Hondrari, care mi-a redeschis niște ferestre-n imaginație și câteva noi căi de raportare la realitatea vieții de zi cu zi și la poezia din ea, redându-mi speranță pe care nici nu o știam pierdută.

Ce ai dori să se scrie despre tine într-o eventuală carte de Istorie a festivalului?

Absolut nimic, îmi ajunge din plin să fiu doar unul dintre naratori.

 

Autor: Diana Iepure