În adolescență iubirile sunt furtunoase și devin obsesii chinuitoare, care strică îndrăgostiților programul de somn, căci nimic nu se compară cu accesele de gelozie, paranoia și sexualitatea exacerbată ce pun stăpânire pe mintea unui tânăr licean, care e condus mai mult de impulsuri decât de creier. Dacă vreți să retrăiți perioada de zbucium continuu, vă invit să citiți romanul Ceaikovski la walkman al lui Andrei Dòsa fiindcă nu include doar un singur love story, ci patru, fiecare caracterizat de o unicitate aparte.

„Vulnerabilitatea fetei badass, care aleargă ca o flacără în jurul celorlalți, gata să-i ardă, se manifestă prin atacuri de panică. Băiatul care merge la sală va ajunge să fie dominat și folosit de o femeie de treizeci de ani, apoi are un vis premonitoriu. Fetele care stau cuminți în banca lor merg la biserică împreună, dar simt în același timp și o atracție nemărturisită una față de cealaltă.” Când citim coperta a patra a romanului, credem că știm tot deja despre ce se va întâmpla și că deținem cheia de rezolvare a personajelor. Nimic mai adevărat, căci cele patru fragmente de jurnal concepute de Andrei Dòsa ascund problematici mult mai profunde decât ideea de primă iubire.

În Maria ar fi putut să mă învețe descoperim un Andrei îndrăgostit fără speranță de rebela și de repetenta clasei, în jurul căreia se țes zvonuri care de care mai nebunești: „Îmi povestește că a mers la aceeași școală cu Maria. Era o fată cuminte, cu părul lung, castaniu, dar prin clasa a șaptea s-a înhăitat cu niște țigani de pe Carierei și toată ziua umbla brambura și se culca cu ei pentru bani.” (p. 11). Simțindu-se constant torturat de șușotelile celor din jur, nefericitul se încarcă cu fiecare moment petrecut cu fata, care îi devine la începutul liceului colegă de bancă, iar apropierea ei îi electrizează corpul încă din prima zi. Cea mai intensă experiență intimă este țigara fumată pe ascuns, în baie, unde fumul devine legământul tacit al prieteniei (și al iubirii, în cazul lui Andrei) dintre cei doi. Însă Maria e o nebuloasă, îi spune că nu-l iubește, dar îi transmite mesaje contrarii, merge cu Jean la bal, dar dansează senzual cu Andrei, iar speranțele celui din urmă nu contenesc să apară. La finalul capitolului, ne întâlnim cu protagonistul deja matur, aflat pe băncile facultății, regretând că nici măcar în momentul reîntâlnirii cu fata visurilor sale, nu a avut curajul să meargă mai departe de un sărut.

 

Citiți articolul complet în revista Timpul

Autor: Cristina-Claudia Ciubotaru