O văd foarte bine pe Alina P. declarând cu nedisimulată candoare că își iubește părintele, țara, prietenii… „ca sarea’n bucate”. Adică, în felul său de a vedea lumea și viața, la cei douăzeci și cinci de ani pe care îi are. Dar o văd și fiind admonestată, și, temporar, „pusă la zid” pentru asta. Scriu temporar deoarece, până la urmă, talentul își face loc. Iar Alina are talent.
În realitate, acest fel de tandrețe lucidă, cea care transpare la fiecare paragraf al romanului, este cel de care ar avea nevoie societatea noastră acum. O dragoste ludică și lipsită de iluzii, candidă, fără să cadă în patetisme declarative, provocatoare, iute și amară, dar hrănitoare pentru gândirea critică, atât cât a mai rămas din ea în vremurile acestea.
Citiți articolul complet în Revista 22
Autor: Corina Șuteu
