O văd foarte bine pe Alina P. declarând cu nedisimulată candoare că își iubește părintele, țara, prietenii… „ca sarea’n bucate”. Adică, în felul său de a vedea lumea și viața, la cei douăzeci și cinci de ani pe care îi are. Dar o văd și fiind admonestată, și, temporar, „pusă la zid” pentru asta. Scriu temporar deoarece, până la urmă, talentul își face loc. Iar Alina are talent. În realitate, acest fel de tandrețe lucidă, cea care transpare [...]