Diana Iepure: Micul Prinț este unul dintre personajele literare cele mai cunoscute și mai iubite din lume. Dragă Raluca, știu că te-ai bucurat să-l reîntâlnești vara aceasta, dar sunt curioasă ce anume ți-a rămas în memorie din prima ta înâlnire cu Micul Prinț, cea din copilărie?

Raluca Nagy: Dragă Diana, lectura cărții nu a fost chiar una de reîntâlnire, ci am avut senzația că o citesc pentru prima dată. Șansele să mai fi dat de ea sunt foarte mari, dar nu-mi aduc aminte deloc. Îmi era cunoscută imagistica legată de Micul Prinț, însă am constatat că nu știam povestea ca atare. Surpriza a fost cu atât mai mare, mulțumesc Editurii Paralelea 45 pentru experiență.
D.I.: Dacă ar fi să ne referim la eroii cărților din copilăria ta, care sunt ei, cei din capul listei?

R.N.: Pe Habarnam și Tragempinge

– un animal ciudat, cu două capete – mi-i amintesc eu, iar mama îmi spune că îmi plăcea mult și de Martin Eden. Țin minte și ușurarea pe care am simțit-o când am dat de surorile Brontë și universul lor, pentru că până atunci cam toți eroii din cărți fuseseră băieți. În retrospectivă, mă întreb de ce n-am fost încurajată la școală să citesc, de exemplu, Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee, în care eroina este o fetiță, în loc de sute de pagini despre Tom Sawyer și Huckleberry Finn, care mă enervau groaznic.
D.I.: Acum, după o proaspătă lectură a Micului Prinț, poți să ne spui care e fragmentul tău preferat?
Raluca Nagy: „Toți oamenii mari au fost la început copii (însă puțini dintre ei își mai aduc aminte).“ Chiar am folosit fraza asta drept motto în noua mea carte, a mers la fix, o deschide. Și aș vrea să mă întind aici puțin, pentru că a aterizat atât de bine citatul ăsta, spre deosebire de Saint-Exupéry, care n-a făcut-o în zborul lui de la Paris la Saigon deși, tocmai căzând cu avionul și petrecând niște zile în Sahara, a avut inspirație pentru Micul Prinț.

 

 

 

 

Volumul meu este, de altfel, și despre copilăria la Saigon, adică lucrurile s-au aliniat cum nu se poate mai bine. Știam că fiecare carte îți cade în brațe/mâini când ai nevoie de ea, dar recunosc că la primirea Micului Prinț, împreună cu antologia Retroversiuni, n-aș fi putut anticipa cât de bine avea să-mi prindă. Am plimbat-o cu mine toată vara, ca pe piticul de grădină al lui Amélie Poulain.


D.I.: De ce crezi că e important ca asemenea personaje, ca cele din cartea lui Saint-Exupéry, să facă parte din memoria afectivă a unui om. (Dacă, desigur, crezi asta.)
Raluca Nagy: Că avem o memorie afectivă colectivă e foarte bine, asta ne ajută să interacționăm unii cu alții. Ce personaje fac parte din ea e uneori discutabil, inclusiv cazul de față, pentru că implică hegemoniii și colonializări. Cred că cel mai bine ar fi să lăsăm copiii să-și aleagă singuri personajele, eroii.

D.I.: Mulțumesc mult!
Raluca Nagy: Și eu!

 

 

 

 

 

 

 

 

Raluca Nagy (n. 1979, Cluj-Napoca, România) este o scriitoare și antropoloagă română. Romanele ei „Un cal într-o mare de lebede” şi „Teo de la 16 la 18” s-au bucurat de succes și au fost premiate.  Actualmente, Raluca Nagy este cadru didactic la Hokkaido University şi Hokkaido International School.
Citiți-o pe Raluca și în ,,Retroverisuni”, o antologie de proză scrisă de femei, coordonată de Cristina Ispas, în care vocile feminine ale prozei românești contemporane sunt ferme și îndrăznețe.

Îi mulțumim Ralucăi Nagy pentru bunăvoința de a ne trimite aceste poze minunate! Prima, cea cu flori de marțipan, e făcută la Saigon, iar cea de a doua, cu oițe, la Sapporo.

Autor: Diana Iepure