#PrimaDragoste #Bilili #AndreiCrăciun
𝗘𝗱𝗶𝘁𝗼𝗿𝘂𝗹 î𝗻𝘁𝗿𝗲𝗮𝗯ă. 𝗦𝗰𝗿𝗶𝗶𝘁𝗼𝗿𝘂𝗹 𝗿ă𝘀𝗽𝘂𝗻𝗱𝗲.
♥ 𝐂𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐫𝐞𝐥𝐚ț𝐢𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐀𝐧𝐝𝐫𝐞𝐢 𝐂𝐫ă𝐜𝐢𝐮𝐧, 𝐞𝐥𝐞𝐯 𝐝𝐞 𝐥𝐢𝐜𝐞𝐮, 𝐜𝐮 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐫𝐨𝐦â𝐧ă 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐦𝐩𝐨𝐫𝐚𝐧ă? ♥
Eu am făcut liceul la sfârșitul secolului trecut, ba chiar – la sfârșitul mileniului trecut. Pe atunci, literatura română contemporană era destul de departe de noi. Sigur, se mai întâmpla să ajung să citesc un scriitor român contemporan, dar asta se întâmpla mai degrabă rar. Din mai multe motive. Primul are legătură cu faptul că se publicau mult mai puțini decât astăzi, se găseau mai greu și mie nu îmi plăceau publicațiile literare, mi se păreau scrise de moftangii pentru moftangii – și așa mi se par și astăzi. Așa că le ocoleam. Al doilea are legătură cu mine. Nu am fost niciodată un om care să facă galerie alor noștri pe criteriul că sunt ai noștri. Nici astăzi nu sunt.
Eu citesc mult. Dar, din ceea ce citesc, doar 10% e literatură română și doar 5% e literatură română contemporană. Nu fac o bună reclamă literaturii române contemporane, dar îmi place să răspund mereu sincer. Cum spuneau fetele în oracolele de altădată: sinceritatea e foarte importantă pentru mine. Eu nu sunt pe aceeași lungime de undă cu vocea predominantă astăzi în literatura română. Sunt chiar paralel cu ea, pe un culoar care e numai al meu și așa și trebuie să fie. Destinul meu e al unui marginal și al unui exilat – nu am nicio problemă cu el.
Dar pe atunci, pe când eram de liceu, îmi plăcea când găseam câte un autor mai nou. Țin minte cât am fost de fericit când l-am descoperit, de pildă, pe poetul Cristian Popescu. Nu mai trăia când eram eu în liceu, dar trăise până în urmă cu câțiva ani.
Eu am avut un profesor bun de literatură universală și vreau să-i las aici numele: profesorul Ieronim Tătaru, Dumnezeu să-l ierte. Învățam la Colegiul Național Ion Luca Caragiale din Ploiești. Mi-a dat să citesc Gogol. Poate dacă îmi dădea să citesc, știu și eu, Cărtărescu, eram alt om astăzi. Dar dumnealui mi-a dat să citesc Gogol. Și asta mi-a schimbat viața.
De altfel, am dat și Bacalaureatul la literatură universală (scris). Bineînțeles că am luat nota zece. Mi-au căzut, dacă-mi amintesc bine, Sofocle și Alphonse de Lamartine. Cam asta învățam noi la școală pe atunci.
♥♥♥
𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓲 𝓒𝓻ă𝓬𝓲𝓾𝓷 (născut în 1983, la Târgoviște) este poet, prozator, dramaturg și ziarist. În ultimii cincisprezece ani, a fost cel mai premiat gazetar român de presă scrisă, fiind, printre altele, cel mai bun debutant, cel mai bun tânăr jurnalist de cultură, cel mai bun editorialist și cel mai bun reporter din România. Se numără printre părinții-fondatori ai site-lui recorder.ro.
„Într-o lume perfectă, prima iubire ar fi și ultima. Dar lumea nu este perfectă. Din fericire, ea, prima dragoste, rămâne totuși cu tine până la sfârșit, ca amintire. Amintirile sunt importante. Desigur, s-ar putea să nu fie nici așa. Mai depinde și de noroc. Viața rămâne, dintotdeauna și pretutindeni, și o loterie.” 𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓲 𝓒𝓻ă𝓬𝓲𝓾𝓷
Autor: Editura Paralela 45 - Ficţiune
