Cartea „Șansa. Fuga de Holocaust. Amintirile unei copilării petrecute în exil”, de Uri Shulevitz, a apărut, în limba română, la începutul lunii octombrie 2022,  cu o săptămână înainte de Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului şi a fost lansată la Târgul de Carte Gaudeamus, cu participarea Maiei Morgenstern, îndrăgită actriţă de teatru şi film, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat. Este vorba despre un jurnal de referință, creat de un maestru al cărților ilustrate, o relatare tulburătoare și sfâșietoare, din vremea copilăriei lui, a fugii familiei sale de naziști și de terorile celui de-al Doilea Război Mondial. În contiunare vă propunem un interviu realizat de Edith Negulici, traducătoarea cărţii, cu autorul ei, Uri Shulevitz.
Foto: Cătălina Bălan
,, Spre deosebire de unii oameni cărora nu le place să vorbească despre trecut, considerându-l prea dureros, eu sunt ferm convins că emoțiile sunt bune. Unele amintiri sunt foarte dureroase. În timp ce le scriam, am plâns. Și am acceptat situația cu zâmbetul pe buze. Am supraviețuit datorită pasiunii mele pentru artă. Arta mi-a dat un motiv de supraviețuire, o dorință de a trăi.” Uri Shulevitz
                                                                                                                                                                                

Edith Negulici:  Traducând „Șansa. Fuga de Holocaust. Amintirile unei copilării petrecute în exil” m-au tulburat fotografiile de familie și ilustrațiile. Însă cel mai mult m-a impresionat rolul decisiv jucat de șansă în viața celebrului ilustrator care a supraviețuit Holocaustului. Jurnalul dumneavoastră demonstrează că se poate face literatură în vreme de război, că scrisul este o armă și, în același timp, tratează și rănile deschise provocate de război, confirmând declarația poetului evreu Paul Celan: „Omul poate fi ucis, dar nu poate fi distrus. Literatura e dovada faptului că omul nu poate fi distrus“. Și totuși, sunt persoane care după ce au trăit întâmplări precum cele trăite de dvs., nu mai vor să vorbească despre ele. Dumneavoastră cum de nu v-ați suprimat amintirile?

Uri Shulevitz: Eu cred că scopul vieții este să înveți. Prin urmare, nu are sens să renunți la o experiență atât de valoroasă precum trecutul, indiferent dacă a fost bun sau rău. E adevărat, unele amintiri au fost dureroase și le-am scris cu lacrimi în ochi. Dar scrierea cărții mele a fost o experiență importantă prin faptul că mi-a oferit o perspectivă asupra vieții mele pe care altfel nu aș fi avut-o.

Sursă foto: https://www.timesofisrael.com/

Edith Negulici: De unde provenea, la o vârstă atât de fragedă, conștientizarea pericolului? Aveați discuții cu părinții despre situația evreilor?

Uri Shulevitz: Eram prea mic pentru a avea astfel de discuții. Dar am ascultat discuțiile adulților din jurul meu. Senzație generală a fost că ceva rău plutește în aer, ceva încă nedefinit.

Edith Negulici: V-ați pierdut prietenii, familia, ați trecut prin chinuri cumplite, dar speranța că totul se va termina cu bine nu ați pierdut-o niciodată. Ce v-a alimentat această speranță?

Uri Shulevitz: N-aș spune speranță. Speranța era o abstracție care nu avea niciun sens, când trăiam cu sufletul la gură și ne chinuiam în fiecare secundă să supraviețuim. Cred că am avut dorința irațională de a trăi. Irațională, pentru că a fost împotriva circumstanțelor potrivnice.

Edith Negulici: Cum reacționeză tânăra generație la poveștile despre Holocaust? Cum percep tinerii acest eveniment istoric? Considerați că romanul ,,Șansa. Fuga de Holocaust. Amintirile unei copilării petrecute în exil” reprezintă o modalitate de a-i face pe tineri să înțeleagă mai bine Holocaustul?

Uri Shulevitz: Nu știu. Menirea mea este să spun povești. Mai departe, decizia le aparține cititorilor.

Edith Negulici: Ați asistat la suferințe umane inimaginabile pe parcursul Holocaustului. Având această experiență, care este perspectiva asupra războiului din Ucraina și asupra dramei poporului ucrainean? Cum vedeți situația actuală, când vorbim despre pacea în lume?

Uri Shulevitz: Răspunsul SUA și UE la agresiunea lui Putin este încurajator, pentru că Europa a decis în sfârșit să învețe ceva din istorie: s-au opus sau nu au făcut nimic pentru a sprijini Spania, în timp ce Franco a fost înarmat și ajutat de Hitler și Mussolini. Dacă Franco ar fi pierdut Războiul Civil Spaniol, probabil cel de-al Doilea Război Mondial și suferința poporului evreu ar fi putut fi evitate.

Dragă Edith, sunt onorat si profund emoționat că îmi veți dramatiza autobiografia. Desigur, aveti permisiunea si binecuvântarea mea pentru spectacolul lectură al Teatrului Evreiesc de Stat.

Despre Uri Shulevitz

Uri Shulevitz este o voce îndrăgită a literaturii pentru copii și unul dintre cei mai apreciați creatori de cărți ilustrate,  câștigător al medaliei Caldecott. 

S-a născut la Varșovia, pe 27 februarie 1935. A început să deseneze la vârsta de 3 ani și, spre deosebire de mulți copii, nu s-a oprit niciodată. Avea doar 4 ani când Varșovia a fost bombardată de naziști, iar familia Shulevitz a fugit. Timp de opt ani au rătăcit în exil, ajungând, în cele din urmă, la Paris, în 1947. Acolo, Shulevitz a dezvoltat o pasiune pentru benzile desenate, iar în curând el și un prieten au început să creeze benzi desenate. La 13 ani, Shulevitz a câștigat premiul I la un concurs de desen la Paris. În 1949, familia s-a mutat în Israel. Uri Shulevitz a studiat la Institutul de Artă din Tel Aviv. La 15 ani era cel mai tânăr artist care expunea la Muzeul din Tel Aviv. La 24 de ani s-a mutat în New York, unde a studiat pictura la Brooklyn Museum Art School. De atunci a scris și ilustrat multe cărți celebre pentru copii. A ilustrat de asemenea, piesa lui Isaac Bashevis Singer, Proștii din Helem și a tradus si adaptat Hanukah Gelt, de Shalom Alehem.

Printre distincțiile obținute: Golden Kite Award for Illustrated Books; A Publishers Weekly Best Book; A New York Times Best Children’s Book; Booklist Best Books; Jewish Journal Twenty of the Best Jewish Books for Kids;
A National Jewish Book Award; Golden Dome Book Award Selection.

„Experiența traducerii cărții „Șansa. Fuga de Holocaust. Amintirile unei copilării petrecute în exil”, într-un context social și politic foarte încărcat, a fost pentru mine o experiență vie, tulburătoare, intensă, în care am empatizat din tot sufletul cu victimele, dar și cu supraviețuitorii, și m-am considerat și mai privilegiată că lucrez la Teatrul Evreiesc de Stat.”  Edith Negulici 

Despre Edith Negulici:

Edith Negulici, autoarea interviului, este  secretar literar la Teatrul Evreiesc de Stat şi traducătoarea cărţii „Șansa. Fuga de Holocaust. Amintirile unei copilării petrecute în exil”

Sursă foto: Edith Negulici, arhiva personală

Autor: Edith Negulici