Uri Shulevitz, scriitorul și ilustratorul american de origine evreiască, își reamintește în „Șansa” (Paralela 45, 2022, traducere de Edith Negulici) copilăria și anii de pribegie ai familiei sale în urma bombardamentului Varșoviei și a ocupării Poloniei de către armata nazistă.

Greutățile drumului din Varșovia până în Belarus, apoi spre nordul Rusiei, iar de acolo spre regiunile de sud, în Turkistan, zile și săptămâni petrecute în gări de așteptare, în trenuri supraaglomerate, cotidianul plin de chinuri, senzația de foame aproape fără sfârșit, iar după aceea drumul invers spre casă, plecarea la Paris și, în cele din urmă, în Statele Unite ale Americii – iată, pe scurt, doar câteva capitole ale odiseii trăite și îndurate de micul Uri și de părinții săi.

Ilustrată de însuși autorul cu desene și cu fotografii din arhiva familiei, cartea oferă o perspectivă autentică, foarte personală și în felul său valoroasă asupra istoriei și asupra condiției omului care fuge de Holocaust, reconstituie sentimentul de înstrăinare, singurătate și neputință în fața unui haos provocat de evenimentele războiului, povestește despre nenumăratele încercări ale oamenilor de a supraviețui condițiilor vitrege, de a se folosi de „șansa” destinului, uneori inexplicabilă și neașteptată.

„Apartamentul nostru din Varșovia avea un tapet cu flori. Pentru că m-a văzut admirând florile, tata m-a dat numele Uri.

Pentru că numele meu este Uri, nu am primit pașapoartele sovietice.

Pentru că nu am primit pașapoartele sovietice, am fost trimiși departe, în Uniunea Sovietică.

Pentru că ne-am petrecut anii de război în locuri îndepărtate, unde invazia nazistă nu a ajuns niciodată, am supraviețuit.

Pe de altă parte, dacă apartamentul nostru din Varșovia n-ar fi avut un tapet cu flori, nu aș fi admirat florile și nu aș fi fost numit Uri.

Dacă numele meu n-ar fi fost Uri, am fi primit pașapoartele sovietice.

Dacă am fi avut pașapoartele sovietice, am fi rămas în Belarus, unde tata avea de lucru și noi aveam un apartament.

Dacă am fi rămas în Belarus, am fi fost dați adară de naziștii invadatori și trimiși înapoi în Polonia, să murim împreună cu restul familiei noastre.

Asta demonstrează că supraviețuirea noastră a avut prea puțin de-a face cu propriile noastre decizii. Mai degrabă, am avut un noroc chior să ne decidem singuri soarta”.

Despre „Șansa” lui Uri Shulevitz am vorbit pentru emisiunea săptămânală „Radiomatinal de weekend” la Radio Moldova, realizată de jurnalista Alina Chiriac-Ivașcu. Vă invit să ascultați emisiunea din această duminică și să citiți cartea.

*Textul este preluat de pe pagina de Facebook a lui Ivan Pilchin

Autor: Ivan Pilchin