De fapt, nu v-am spus chiar tot și trebuia să încep diferit: el a fost prima mea dragoste.
De obicei se întâmplă cu totul altfel: la câțiva ani după ce prietenul tău invizibil dispare într-o dimineață ca și cum n-ar fi fost, te îndrăgostești de un băiat de vârsta ta, de pe strada pe care locuiești sau pe care îl vezi în drum spre școală, începi viața secretă, nimeni nu te înțelege, cine a mai trăit așa ceva vreodată, cine a mai putut trăi așa ceva vreodată? Nu vrei să știi și nici nu ai cum să accepți că toți oamenii care trăiesc și toți oamenii care au murit au mers pe exact același drum.
Și îl vezi, îl vezi cum devine altceva, nou, puternic și necesar, deja nu mai poți trăi fără el, o simți, te sufoci.
Și îl vezi cum se străduiește să se apropie de tine, să îți facă pe plac, cum îți promite luna de pe cer, dar tu nu vrei luna de pe cer, vrei să îl săruți și în cele din urmă, când totul este perfect și în sfârșit e liniște, îl săruți. O să dureze pentru totdeauna, nu? O să fie mereu ca acum, nu? Vă jurați că așa va fi și mâna ta dreaptă e în mâna lui stângă – veți fi nedespărțiți și de nedespărțit, ca siamezii.
Cum e vara în Siam?
Întotdeauna se va găsi un timp și un loc unde să puteți fi doar voi și să fie perfect, să fie liniște.
Dar jurămintele se întâmplă să fie false și nici măcar nu e vina cuiva, și mai departe urmează să descoperi, puțin câte puțin câte puțin câte puțin, că el nu era cum credeai și nici tu nu erai cum credea el și vă lăsați urme în suflet, pe care timpul uneori, deși mai degrabă rar, le vindecă, el pleacă, departe, foarte departe, pleacă în Siam, poate măcar acolo mai există iubire pentru totdeauna.
Apoi vin alte și alte și alte întâmplări și pentru o vreme nu te mai gândești deloc la el, apoi începi să îmbătrânești și devii melancolică și tot mai des îți amintești altfel toate cele întâmplate, chiar erai o fată drăguță și poate că ar fi putut să fie altfel, nu mai știi nimic de el de zeci de ani, oare mai trăiește, apoi realitatea se întoarce și el rămâne acolo, în amintire, îți umblă prin sânge, prin gânduri, singurul rai care le e dat fostelor iubiri, chiar erai o fată drăguță, serios.
Acum nu mai e vară în Siam și mâinile de fum ale timpului trecut te sugrumă, chiar ați existat voi, chiar ai existat tu, fată drăguță?
Asta li se întâmplă de obicei, spuneam, celor tineri, în timpuri normale. Dar noi nu trăisem timpuri normale și nici eu nu le semănam celorlalte fete.
Autor: Editura Paralela 45
