Andrei Dósa a participat la FILIT 2022, ca invitat la Noaptea Albă a Poeziei, iar Jovi Ene, care citise și publicase, pe filme-cărți,  un șir de materiale despre cărțile lui Andrei, a fost curios să afle mai multe despre proza lui. A ieșit un interviu splendid, cu întrebări formulate de Carmen Florea și Jovi Enedin, din care veți afla:

  • ce gândește Andrei Dósa despre corectitudinea politică
  • dacă sunt sau nu elemente autobigrafice în ,, Ceaikovski la Walkman”
  • ce este mai importantă, pentru el ca scriitor, inspirația sau construcția 

 

 

 

 

Poză: Romina Hamzeu

– Unii cititori, mai puțin experimentați, confunndă deseori personajul principal dintr-o carte cu autorul însuși. Anul acesta ți-a apărut la Editura Paralela 45 o carte, în colecția ”Prima dragoste”, numită „Ceaikovski la walkman”. Cât de multă autobiografie e conținută aici? Și cum ți s-a părut ideea acestui proiect și vi s-a solicitat să scrieți texte parțial autobiografice?

Poză: Romina Hamzeu

–  Nu ni s-a solicitat să scriem texte autobiografice, singurul criteriu fiind să scriem despre adolscență; puteam să scriem fie despre adolescența celor care trăiesc acum, ceea ce e mult mai dificil (pentru că am avut un proiect în acest sens cu Robert Bălan, „Am 18 ani”, unde criteriul era chiar acesta – să scriem din perspectiv adolescenților de acum, mi s-a părut mult mai greu), fie despre adolescența noastră. Am observat că trei dintre cei cinci autori apăruți până acum – Diana Geacăr, Cristina Ispas și cu mine – au abordat tema propriei adolescențe.

 

Așa că am hotărât să scriu despre perioada 1999-2003, cât am fost în liceu, iar partea autobiografică e mai mult în prima povestire, care este scrisă dintr-o perspectivă destul de superficială, pentru că am decis ca discursul să devină din ce în ce mai profund și mai matur pe măsură ce avansează cartea. Mi-am dat seama, scriind această carte, că unii colegi aveau probleme, au existat unii care erau marginalizați, care aveau probleme de sănătate mintală, dar nu știam cum să discutăm aceste probleme, nu aveam instrumentele prin care să înțelegem aceste lucruri și cum să le abordăm. Și am vrut, într-un fel, să atrag atenția asupra acestora.

Citiți articolul pe filme-cărți